Despre Cancer

Nu există o definiţie simplă şi exactă a cancerului. Etimologia cuvântului provine din limba greacă KARKINOS, ceea ce înseamnă crustaceu. În general termenul de cancer se referă la un grup de afecţiuni caracterizate prin creşterea anormala si necontrolata a unei sau unui grup de celule, care invadeaza tesuturile inconjuratoare si care se pot răspândi (metastaza) la distanţă de ţesutul sau organul de origine.

Cancerul este rezultatul multiplicării dezordonate a celulelor. Putem înțelege acest lucru, cercetând procesele care au loc în celulele sănătoase. Corpul uman este alcătuit din diferite țesuturi fiecare din ele fiind formate din milioane de celule. Acestea sunt dispuse într-o manieră ordonată, fiecare țesut în parte având propria sa structură și arhitectură celulară. Ele se supun unor reguli generale care permit functionarea normală a întregului, adică a organismului.

FACTORII DE RISC

• Tutun 30%
• Infectii 10%
• Alimentatie nesanatoasa 33%
• Factori legati de sanatatea reproducerii 7%
• Profesie 4%
• Lumina solara si radiatiile ionizante 3%
• Poluare 2%
• Produsi industriali 1%
• Medicamente si proceduri medicale 1%
• Aditivi alimentari 1%
• Alcool 2%
• Factori necunoscuti 6%

^ cuprins

DIVIZIUNEA CELULARA

În unele tesuturi, celulele se pierd în mod constant din cauza uzurii generale, fiind înlocuite printr-un proces de diviziune celulara. În tesuturile normale,diviziunea si moartea celulara sunt controlate prin mecanisme specifice.

Celulele canceroase se divid într-un mod necontrolat, numarul lor crescând pâna când formeaza o tumora ce devine vizibila clinic. Pe lânga înmultirea extrem de rapida, celule canceroase sunt incapabile sa se organizeze într-un mod adecvat, iar masa de tesut care ia nastere nu are caracteristicile unui tesut normal.

^ cuprins

BENIGN SAU MALIGN

Nu toate tumorile sunt cancerose. Desi celulele unei tumori se înmultesc într-un mod necontrolat, ele pot fi benigne sau maligne. Cele benigne pot avea aproape aspectul unui tesut normal, atunci când sunt privite la microscop. Acestea cresc si comprima sau deplaseaza tesuturile învecinate, dar nu le invadeaza. Tumorile benigne de marimi mai reduse nu dau simptomatologie si pot fi neglijate; cele mai mari se îndeparteaza, de preferat dupa ce diagnosticul de benignitate a fost stabilit.

Celulele tumorii maligne (celulele canceroase) se înmultesc în interiorul unui tesut sanatos,invadând tesuturile din vecinatate si de la distanta. Aceste celule se raspândesc în întreg organismul gazda, cauzând în final moartea.

Cuvântul “malign” înseamna “rau”; în contrast cu “benign” care înseamna “inofensiv”. Ambele descriu aparitia si evolutia celor doua tipuri de tumori în lipsa tratamentului.

Celulele canceroase iau nastere din celulele sanatoase ale organismului, o singura celula canceroasa fiind uneori suficienta pentru dezvoltarea unei tumori. Cu toate acestea, transformarea unei celule sanatoase într-una canceroasa se realizeaza treptat, cuprinzând mai multe etape de-a lungul mai multor ani de zile. Cu trecerea fiecarei etape celula se modifica si devine din ce în ce mai putin receptiva la mecanismele normale de control al organismului.

Cancerele sunt clasificate în functie de celula de origine. Cele care provin din celule epiteliale, cum ar fi pielea si intestinele, sunt denumite carcinoame; cele care provin din structurile de sustinere, spre exemplu cartilaj, oase si muschi, poarta numele de sarcoame.

Carcinoamele sunt mult mai des întâlnite decât sarcoamele, probabil datorita faptului ca celulele epiteliale se divid mai des.

Capacitatea celulelor canceroase de a se raspândi în interiorul organismului este cea care cauzeaza gravitatea acestei boli. Din fericire, etapele în care are loc procesul de raspândire sunt ordonate, cancerul extinzându-se initial în tesuturile din apropiere. Acest lucru produce leziuni locale care, cu trecerea timpului, cauzeaza simptome.

^ cuprins

CUM SE EXTINDE CANCERUL?

În etapa urmatoare, celulele încep sa se desprinda de tumora mama, strabat membranele conjunctive, apoi peretii vaselor limfatice sau sangvine patrunzând în circulatia limfatica celulele canceroase ajung initial în ganglionii limfatici, structuri cu rol imun. Sunt invadati initial ganglionii regionali, adica cei mai apropiati de tumora. O mare parte din celule sunt omorâte la acest nivel; aceasta reprezinta etapa de invazie locoregionala a cancerului. Cu timpul, celulele imune de la nivelul ganglionilor nu mai fac fata afluxului de celule canceroase care continua sa se înmulteasca.

Celulele canceroase vor depasi si aceasta bariera si vor ajunge prin intermediul limfei în circulatia sanguina; o alta modalitate de a ajunge în sânge este prin strabaterea peretilor vasculari înca de la început, la nivelul tumorii primare.

Dupa ce ajung în circulatia sangvina, celulele canceroase se vor opri în diferite organe, acolo unde conditiile favorizeaza dezvoltarea ulterioara: plamân, oase, creier, ficat,etc. In aceste organe o parte din celule vor muri, dar altele vor supravietui si se vor înmulti în continuare; aceasta reprezinta etapa metastatica, de boala generalizata.

In fiecare etapa vor supravietui cele mai agresive si mai rezistente celule, astfel ca sansele de vindecare sau de raspuns la tratament scad o data cu avansarea bolii.

^ cuprins

CAUZE

Datorita medicinii moderne, oamenii au o viata mai lunga si, intr-o anumita masura, aceasta justifica cresterea numarului de bolnavi de cancer.

Desigur, unele forme de cancer sunt strâns legate de modul de viata.

Cancerul datorat fumatului este mai rar în tarile din lumea a III-a, însa este din ce în ce mai raspândit în tarile în care industria este dezvoltata, unde din ce în ce mai multi oameni fumeaza.

Cele mai frecvente forme de cancer la adult ataca plamânii, tubul digestiv si organele genitale. În ciuda medicinii moderne, cancerul este a doua cauza de deces în majoritatea tarilor, inclusiv în România.

Cancerul poate fi intalnt si la copii sau adolescenti. Cele mai frecvent forme de caner întâlnite la acestea sunt: leucemiile, limfoamele, tumorile renale si cerebrale. Din fericire acestea sunt rare, iar tratamentul destinat lor a fost îmbunatatit foarte mult în ultimii ani, crescand ratele de supravietuire si chiar de vindecare.

Cauza principala a cancerului este înca neclara.

Factorii de mediu, cum ar fi poluarea chimica si expunerea la radiatii, cauzeaza unele forme de cancer;un mare numar de experimente ce au identificat substantele chimice provocatoare de cancer (substante carcinogene) au fost efectuate pe animale. Cea mai cunoscuta substanta cancerigena este fumul provenit din tutun. Radiatiile ionizante, de asemenea, afecteaza materialul genetic al celulelor, astfel radiatiile create în urma exploziei bombei atomice în Japonia, în 1945, a cauzat multe forme de cancer, unele declansându-se abia dupa 10-20 de ani de la expunerea la acestea. Exista însa si alti factori care provoaca boala. De exemplu, unele cazuri de cancer pot fi produse de virusi care afecteaza structura genetica a celulelor.În unele cazuri sistemul imunitar este de vina. S-ar parea ca celulele canceroase sunt produse constant în interiorul organismului, însa acestea sunt distruse de obicei de catre sistemul imunitar. Din unele motive, acest sistem poate sa nu functioneze uneori cum ar trebui, permitând înmultirea celulelor canceroase. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca dietele bogate în fructe si legume pot proteja organismul împotriva cancerului. Se pare ca o dieta adecvata întareste sistemul imunitar care distruge rapid celulele.

^ cuprins

DIAGNOSTICUL

Nu în toate cazurile cancerul este fatal. Tratamentul pentru cancer a fost îmbunatatit enorm în ultima vreme si mii de oameni sunt vindecati în fiecare an. Totusi un cancer mai putin extins este mult mai usor de tratat, decât unul avansat sau metastazat. În concluzie, diagnosticarea timpurie este vitala, fiind dependenta de prezentarea la medic odata cu aparitia primelor simptome sau semne de boala.

Diagnosticul de cancer trebuie confirmat. Suspiciunea de cancer o ridica anamneza, examenul clinic, examene imagistice si de laborator. Examinarea clinica completa, acorda o mare atentie verificarii ganglionilor limfatici periferici dar mai ales a celor regionali tumorii. Confirmarea si certitudinea diagnosticului de cancer este data de examenul anatomopatologic. Aceasta procedura poate fi efectuata fie prin biopsie, fie prin examinare citologica, ceea ce inseamna ca o parte a tumorii se examineaza la microscop.

^ cuprins

BIOPSIA SI EXAMENELE DE LABORATOR

Biopsia consta în extragerea, de catre un chirurg, a unei bucati mici din tumora, care este apoi trimisa spre examinare la un anatomopatolog. Acesta va cerceta daca tesutul este sau nu canceros. Examinarea citologica implica analiza unor produse cum ar fi: sputa, mucusul din cervixul uterin, lichidul pleural sau de ascita, sau aspiratul din tumora ( punctie cu examen citologic )pentru a vedea daca acesta prezinta celule canceroase.

Analizele de sânge sunt facute pentru verificarea functionarii organelor vitale.

Examenele radiologice cerceteaza posibilitatea raspândirii celulelor într-o anumita regiune a corpului (plamâni, oase, tub digestiv, rinichi) adica prezenta sau nu a metastazelor.

Scintigrafia presupune injectarea unei cantitati mici de substanta radioactiva care va fi captata mai intens în organul sau zona afectata de cancer.

^ cuprins

TRATAMENTUL

Scopul tuturor tratamentelor împotriva cancerului este de a distruge sau de a îndeparta tumora sau toate celulele canceroase din organismul pacientului. Acest lucru este posibil prin folosirea corecta a tratamentelor adecvate, de obicei în asociere. Tratamentul cancerului este un tratament multimodal ( presupune colaborarea dintre chirurg oncolog, radioterapeut, oncolog medical ). Tratamentul este necesar chiar si in stadiile avansate, pentru a obtine o prelungire a supravietuirii cu o calitate buna a vietii (tratament paliativ).

^ cuprins

Chirurgia

Chirurgia poate fi:

• curativa (îndepartarea tumorii primare si obtinerea vindecarii),
• paliativa – de ameliorare a simptomelor (cu scop de îmbunatatire a calitatii vietii si in unele cazuri de prelungire a supravietuirii),
• de urgenta ( ex. ocluzii intestinale, decompresii, hemoragii) sau de reconstructie, dupa interventii mutilante (ex. postmastectomie).

Efecte secundare ale chirurgiei produc infirmitati (amputatii de membre, nas, urechi, mastectomie sau extirparea sânului, enucleere sau extirparea unui ochi, cicatrici cheloide), limfedem (al bratului postmastectomie, al membrului inferior dupa excizia ganglionilor pelvini), sindrom dureros abdominal (cauzat de aderente sau bride aparute dupa interventii chirurgicale pe abdomen).

>> detalii … | ^ summary

Radioterapia

Reprezinta modalitatea de tratament ce utilizeaza radiatii ionizante. Utilizarea radiatiilor ionizante în tratamentul cancerului se bazeaza pe posibilitatea de a obtine distrugerea celulelor tumorale, fara a determina alterari grave si ireversibile asupra tesuturilor sanatoase din jurul tumorii.

Tehnicile de radioterapie sunt:

• iradiere externa,
• brahiterapie sau curieterapie ( prin plasarea unor surse radioactive in tesutul tumoral )
• radioterapie metabolica (cu izotopi).

Radioterapia poate fi:

• curativa,
• neoadjuvanta = preoperatorie (cu scopul de reducere a tumorii primare, imbunatatirea controlului loco-regional al bolii),
• adjuvanta = postoperatorie (sterilizarea patului tumoral cu reducerea riscului de recidiva locala sau la distanta, la pacientii cu factori de prognostic nefavorabil),
• paliativa (antalgica, decompresiva, hemostatica).

Efectele secundare ale radioterapiei depind de localizarea tumorii, tipul de iradiere, volumul tumoral, factorul timp, vârsta, starea clinica a pacientului, bolile asociate. Pot fi acute (apar în timpul iradierii) sau tardive (apar dupa 6 luni de la terminarea radioterapiei). Complicatii acute: stare de rau de raze – în primele zile de radioterapie (astenie, anorexie, greata, cefalee), eritem cutanat (roseata pielii), mucita, greata si varsaturi, diaree, dureri abdominale, caderea parului, astenie fizica si paloare (datorita anemiei), risc crescut de infectii (prin scaderea numarului de leucocite), sângerari diverse (prin scaderea numarului de trombocite). Efectele secundare tardive: fibroza, dermatita, ulceratii, fistule, insuficiente de organe (plamâni – fibroza, maduva osoasa – aplazie, rinichi – nefrita, inima – pericardita, ficat – hepatita, mielita radica). O categorie particulara de efecte secundare sunt cele mutagene si cancerigene. Radioterapia este încriminata în aparitia unor cancere secundare ce apar la ani de zile de la iradiere (leucemii, mielodisplazii, limfoame, sarcoame).

^ cuprins

Chimioterapia

Reprezinta modalitatea de tratament ce utilizeaza medicamente citotoxice (citostatice) pentru distrugerea celulelor maligne. Se administreaza pe cale intravenoasa (cel mai frecvent), orala, intracavitara, intraarteriala intratumorala sau intramusculara.

Chimioterapia poate fi:

• curativa (reprezentând principala modalitate de tratament),
• neoadjuvanta sau preoperatorie (cu scopul de reducere a tumorii primare, îmbunatatirea controlului loco-regional al bolii si scaderea riscului de diseminare la distanta a bolii ),
• adjuvanta sau postoperatorie (pentru reducerea riscului de recidiva locala sau la distanta, la pacientii cu factori de prognostic nefavorabil),
• paliativa (în scop de îmbunatatire a calitatii vietii = reducerea simptomatologiei ).

Chimioterapia se administreaza de obicei în cure/serii de 1 zi, 2 zile, 3 zile sau 5 zile (exista si serii mai complexe), fiecare perioada de tratament fiind urmata de o perioada de refacere (3-4 saptamâni). Se pot utiliza unul sau mai multe citostatice, functie de localizare, forma histopatologica, stadiul clinic, bolile asociate si optiunea medicului curant.

Efectele secundare ale citostaticelor sunt multiple, cu grade variate de severitate, temporare sau permanente. Ele depind de citostatic, de doza administrata si de durata tratamentului. Cele mai frecvente reactii adverse sunt: astenie fizica, lipsa poftei de mâncare, alopecie (caderea parului), greata si varsaturi, risc crescut de infectii (prin scaderea numarului de leucocite), sângerari diverse (prin scaderea numarului de trombocite), tulburari ale tranzitului intestinal (diaree sau constipatie), anemie, mucozita, reactii alergice. Majoritatea efectelor secundare pot fi ameliorate prin tratamente specifice si de obicei dispar dupa terminarea chimioterapiei.

^ cuprins

Hormonoterapia

Hormonoterapia este o modalitate de tratament oncologic utilizata în cancerele hormonodependente (acele tumori ce provin din tesuturi a caror crestere este controlata de hormoni).

Terapiile hormonale pot fi supresive (suprima sursele de hormoni din organism) – chirurgical, medicamentos sau radiologic si/ sau aditive (blocheaza actiunea hormonilor din organism).

Cancerul mamar reprezinta localizarea în care terapia hormonala este cel mai frecvent utilizata si studiata, atât ca tratament adjuvant la pacientele cu factori de prognostic nefavorabili cât si în stadiul metastatic cu rol de paliatie. La barbat cancerul de prostata este de asemenea hormonodependent.

Tratamentul hormonal determina în general diminuarea simptomelor (paliatie) cu îmbunatatirea calitatii vietii si influenteaza în mica masura cresterea supravietuirii.

Efectele secundare ale hormonoterapiei sunt foarte variate functie de medicamentul utilizat, sunt relativ frecvente, dar în marea majoritate a cazurilor severitatea este minima, neafectând major calitatea vietii.

^ cuprins

Terapia biologica

Terapiile biologice cuprind acele tratamente antitumorale ce utilizeaza actiunea mecanismelor naturale de aparare ale organismului împotriva tumorii si/sau substante implicate în diferentierea, proliferarea si activitatea celulelor imune.

Considerata a IV-a modalitate majora de tratament în cancer, terapia biologica a evoluat continuu în ultimii ani odata cu întelegerea mai profunda a mecanismelor de producere si evolutie a cancerului.

Cea mai utilizata este imunoterapia cu Interferoni sau Interleukine.

Mai recent, au intrat în practica curenta factorii de crestere hematopoietici, anticorpii monoclonali si agenti antiangiogenetici.

^ cuprins